Rubrica „Bine de știut” va răspunde, pe parcursul a 52 de ediții, unor întrebări frecvente despre credința ortodoxă și despre aspectele practice ale vieții religioase, oferind explicații clare, accesibile și bine fundamentate. Vom folosi ca surse principale Sfânta Scriptură, Catehismul ortodox, Liturghierul și Tipicul, precum şi scrieri ale Sfinților Părinți (în special Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Nicolae Cabasila, Sfântul Simeon al Tesalonicului și alții).
În tradiția ortodoxă, altarul bisericii este orientat, de regulă, spre răsărit, iar această rânduială are o profundă semnificație biblică și teologică. Răsăritul este locul de unde apare lumina zilei și simbolizează pe Hristos – „Soarele Dreptății” (Maleahi 3, 20), Cel care luminează lumea și dăruiește viață.
Încă din primele veacuri, creștinii se rugau cu fața spre răsărit, mărturisind credința în Învierea Domnului și așteptând cu nădejde cea de-a doua Sa venire. Rugăciunea orientată spre răsărit exprimă dorința omului de a se îndrepta neîncetat către Dumnezeu, izvorul luminii și al mântuirii.
Din acest motiv, în timpul Sfintei Liturghii, atât preotul, cât și credincioșii sunt orientați simbolic în aceeași direcție. Nu este vorba despre faptul că preotul „stă cu spatele la popor”, ci despre faptul că întreaga comunitate se îndreaptă împreună către Hristos. Preotul conduce rugăciunea poporului, iar toți privesc spre aceeași țintă: Împărăția lui Dumnezeu.
Există și situații în care, din motive de teren sau de construcție, altarul nu poate fi orientat exact spre răsărit. Acest lucru nu afectează sfințenia bisericii și nici validitatea slujbelor, deoarece esențială este prezența lui Hristos și lucrarea harului în Biserică. Totuși, acolo unde este posibil, tradiția orientării spre răsărit este păstrată cu fidelitate.
De fiecare dată când intrăm în biserică și ne îndreptăm privirea spre altar, suntem chemați să ne orientăm și viața spre Hristos, Lumina lumii, Cel care ne călăuzește pașii spre Împărăția Sa.
Lumina Sfintei Scripturi
„Iar vouă, celor ce vă temeți de numele Meu, va răsări Soarele Dreptății și tămăduirea va fi în razele Lui.” (Maleahi 3, 20)
Glasul Sfinţilor Părinţi
„Nu ne închinăm răsăritului, ci lui Dumnezeu, Care este pretutindeni; însă ne rugăm spre răsărit, deoarece aceasta este o tradiție apostolică.” (Sfântul Ioan Damaschin)
Să reţinem
• Altarul este orientat, de regulă, spre răsărit.
• Răsăritul simbolizează pe Hristos, Soarele Dreptății.
• Preotul și credincioșii se roagă împreună, îndreptați simbolic spre aceeași țintă: Împărăția lui Dumnezeu.
• Orientarea altarului este o tradiție veche a Bisericii, cu temei biblic și simbolic.
Întrebare pentru suflet
Așa cum altarul este orientat spre răsărit, este și inima mea îndreptată spre Hristos, Lumina care dă sens și călăuzește întreaga mea viață?
