Bunica a fost cea care a sădit în mine credinţa şi recunoştinţa faţă de Dumnezeu. Iubirea pentru El se regăsea deja în inima mea, mă născusem cu ea. Bunica a fost doar cea care a udat şi a îngrijit sufletul meu. Ea a fost şi este îngerul meu păzitor pe tot parcursul vieţii mele.
Centrul universului meu, de la naştere şi până în jurul vârstei de 7 ani, a fost bunica mea. Era o femeie mica de statură, dar veşnic în mişcare, veşnic avea ceva de făcut. Mă iubea din tot sufletul şi mă susţinea în tot ce ceream. Bine, eram şi neastâmpărată, dar tot timpul doream să fac şi eu ce făcea ea şi era cel mai bun diplomat al meu în faţa părinţilor, care erau prinşi în tot felul de treburi.
Trăiam vremuri grele, când, dacă îţi cultivai pământul aveai ce mânca un an întreg. La plecarea ei din această lume, nu am realizat, pe moment ce am pierdut, dar, în timp, am început să îi simt lipsa tot mai mult. Astăzi, noi ne plângem tot timpul că nu avem, că trăim vremuri grele, cădem în depresie, dar, făcând o retrospecţie am realizat că bunica mea a trăit vremuri cu adevărat grele. A prins două războaie. La primul era tânără, în jurul vârstei de 20 de ani. Nu-mi amintesc exact dacă era sau nu căsătorită. În timpul celui de-al doilea era deja văduvă, avea şase copii cu vârste destul de mici, însă a avut şi înţelepciunea de a-i ţine pe drumul cel drept, de a-i face să iubească munca şi să-şi întemeieze un cămin, să îşi construiască o casă... Mai târziu a făcut parte dreaptă la toţi şi a ajutat la creşterea nepoţilor. Pentru toţi a fost un punct e sprijin şi nu s-a plâns niciodată de nimic, nici măcar atunci când era bolnavă şi avea dureri.
Dacă şi eu aş avea tăria ei de caracter, ce bine ar fi! Acum înţeleg că bunica a fost o forţă plină de înţelepciune, voinţă şi verticalitate. Ce bine ar fi să mai avem ţi acum asemenea modele! Poate societatea ar fi mult mai bună...Dar, uitam să menţionez ce era cel mai important: bunica a fost cea care a sădit în mine credinţa şi recunoştinţa faţă de Dumnezeu. Iubirea pentru El se regăsea deja în inima mea, mă născusem cu ea. Bunica a fost doar cea care a udat şi a îngrijit sufletul meu. Ea a fost şi este îngerul meu păzitor pe tot parcursul vieţii mele. Pentru aceasta, Mulţumesc frumos, bunica!
Jănica Albu
Articol publicat în nr. 14/2023 al foii parohiale „Bucuraţi-vă!”.
Povestiţi-ne experienţa spirituală trăită alături de bunicii dvs., iar noi o vom face cunoscută şi altora. Așteptăm gândurile dvs. însoțite de fotografii (dacă este posibil): la biserică, pe mail (inaltareadomnului.pascani@gmail.com) sau pe WhatsApp (0745776456).
