Rubrica „Bine de știut” va răspunde, pe parcursul a 52 de ediții, unor întrebări frecvente despre credința ortodoxă și despre aspectele practice ale vieții religioase, oferind explicații clare, accesibile și bine fundamentate. Vom folosi ca surse principale Sfânta Scriptură, Catehismul ortodox, Liturghierul și Tipicul, precum şi scrieri ale Sfinților Părinți (în special Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Nicolae Cabasila, Sfântul Simeon al Tesalonicului și alții).
Lumânarea este unul dintre cele mai simple și mai profunde gesturi pe care le facem atunci când intrăm într-o biserică. Aprinderea ei exprimă rugăciunea, credința și dorința de a ne apropia de Dumnezeu.
Flacăra lumânării ne amintește mai întâi de Hristos, Lumina lumii. El Însuși spune: „Eu sunt Lumina lumii” (Ioan 8, 12). Așa cum lumina alungă întunericul, Hristos alungă întunericul păcatului și al morții și îl călăuzește pe om spre adevăr și viață.
Lumânarea poate fi și imaginea sufletului creștin. Ceara care se topește și se consumă ne amintește că iubirea adevărată presupune dăruire și jertfă. Prin lumânarea pe care o aprindem, mărturisim că dorim ca și viața noastră să ardă înaintea lui Dumnezeu prin rugăciune, credință și fapte bune.
Atunci când aprindem o lumânare pentru cineva, nu este suficient simplul gest exterior. Lumânarea trebuie să fie însoțită de rugăciune. Pentru cei vii, ne rugăm pentru sănătate, ajutor și întărire; pentru cei adormiți, cerem de la Dumnezeu odihnă și iertare.
De aceea, nu există o „lumânare magică” pentru o anumită dorință și nici o regulă potrivit căreia numărul lumânărilor ar determina împlinirea unei cereri. Puterea nu se află în lumânare, ci în Dumnezeu, Căruia Îi adresăm rugăciunea.
Lumânarea nu trebuie aprinsă din obișnuință sau superstiție. Ea devine cu adevărat un act de credință atunci când este unită cu rugăciunea și cu dorința sinceră de a ne apropia de Dumnezeu.
Când aprindem o lumânare, putem spune simplu, din inimă: „Doamne, luminează-mi mintea, încălzește-mi inima și călăuzește-mi viața!”
„Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.” (Ioan 8, 12)
Înțelepciunea Sfinților Părinți
„Lumânarea pe care o aprinzi înaintea lui Dumnezeu este simbolul sufletului tău.” (Sfântul Simeon al Tesalonicului)
• Lumânarea simbolizează lumina lui Hristos.
• Aprinderea ei trebuie să fie însoțită de rugăciune.
• Lumânarea ne amintește de dăruirea și jertfa pe care suntem chemați să le avem în viața creștină.
• Nu lumânarea împlinește rugăciunea, ci Dumnezeu.
• Credința creștină nu este legată de superstiții sau de un anumit număr de lumânări.
Atunci când aprind o lumânare, mă opresc pentru câteva clipe să mă rog cu adevărat sau fac acest gest doar din obișnuință?
