Rubrica „Bine de știut” va răspunde, pe parcursul a 52 de ediții, unor întrebări frecvente despre credința ortodoxă și despre aspectele practice ale vieții religioase, oferind explicații clare, accesibile și bine fundamentate. Vom folosi ca surse principale Sfânta Scriptură, Catehismul ortodox, Liturghierul și Tipicul, precum şi scrieri ale Sfinților Părinți (în special Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Nicolae Cabasila, Sfântul Simeon al Tesalonicului și alții).
Biserica nu este doar o clădire destinată rugăciunii. Ea este casa lui Dumnezeu, locul în care cerul și pământul se întâlnesc, iar omul intră în comuniune cu Hristos și cu întreaga Biserică.
Încă din primele veacuri, arhitectura bisericilor a fost gândită ca o mărturisire a credinței. Fiecare parte a lăcașului de cult are o semnificație profundă și îi ajută pe credincioși să înțeleagă mai bine taina mântuirii.
Altarul simbolizează Împărăția lui Dumnezeu și este locul cel mai sfânt al bisericii. Aici se săvârșește Sfânta Liturghie, iar pe Sfânta Masă se aduce Jertfa euharistică.
Naosul, spațiul central al bisericii, îi reprezintă pe credincioșii aflați în comuniune cu Hristos. Aici se adună poporul lui Dumnezeu pentru rugăciune și pentru ascultarea cuvântului Evangheliei.
Pronaosul amintește de drumul pe care fiecare om îl parcurge spre întâlnirea cu Dumnezeu, fiind locul de pregătire și de intrare în spațiul sacru.
Turla bisericii, înălțată spre cer, îndreaptă privirea și sufletul credinciosului către cele veșnice, iar Sfânta Cruce așezată în vârful ei mărturisește biruința lui Hristos asupra păcatului și a morții.
Icoanele împodobesc biserica nu doar pentru frumusețe, ci pentru că ele ne arată că Dumnezeu S-a făcut Om și că omul este chemat la sfințenie. De aceea, biserica este numită adesea icoana Împărăției lui Dumnezeu, locul în care anticipăm bucuria vieții veșnice.
Atunci când intrăm într-o biserică, nu pășim într-un muzeu sau într-o sală de adunare, ci într-un spațiu sfințit, unde Dumnezeu Se întâlnește cu omul și îl cheamă la viață nouă.
„Casa Mea casă de rugăciune se va chema pentru toate neamurile.” (Marcu 11, 17)
„Biserica este cerul pe pământ, în care locuiește și umblă Dumnezeul Cel ceresc.” (Sfântul Gherman al Constantinopolului)
• Biserica este casa lui Dumnezeu și locul întâlnirii omului cu Hristos.
• Fiecare parte a bisericii are o semnificație liturgică și duhovnicească.
• Turla și Sfânta Cruce îndreaptă privirea spre Împărăția cerurilor.
• Participând la slujbele Bisericii, pregustăm bucuria comuniunii cu Dumnezeu.
Când intru în biserică, conștientizez că pășesc într-un loc sfințit, în care Dumnezeu mă așteaptă și mă cheamă la comuniune cu El?
