Rubrica „Bine de știut” va răspunde, pe parcursul a 52 de ediții, unor întrebări frecvente despre credința ortodoxă și despre aspectele practice ale vieții religioase, oferind explicații clare, accesibile și bine fundamentate. Vom folosi ca surse principale Sfânta Scriptură, Catehismul ortodox, Liturghierul și Tipicul, precum şi scrieri ale Sfinților Părinți (în special Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Nicolae Cabasila, Sfântul Simeon al Tesalonicului și alții).
Atunci când intrăm într-o biserică ortodoxă, este firesc să vedem credincioși care se apropie de icoane, se închină și le sărută. Pentru cineva care nu cunoaște înțelesul acestui gest, el poate părea doar o formă de evlavie. În realitate, sărutarea icoanei are un profund înțeles teologic.
În primul rând, nu cinstim materia din care este făcută icoana, ci persoana reprezentată în ea. Atunci când sărutăm icoana Mântuitorului, ne exprimăm iubirea și cinstirea față de Hristos; când sărutăm icoana Maicii Domnului sau a unui sfânt, cinstirea se îndreaptă către persoana reprezentată.
Icoana ne ajută să ne îndreptăm mintea și inima către Dumnezeu și către sfinții Săi. Ea nu este un idol și nu este considerată dumnezeu. Diferența este esențială: idolului i se aduce adorare, în timp ce icoanei i se acordă cinstire, iar adorarea aparține numai lui Dumnezeu.
Această înțelegere a fost formulată limpede de Biserică la Sinodul al VII-lea Ecumenic de la Niceea, în anul 787, care a reafirmat cinstirea icoanelor în Biserica Ortodoxă.
Sfântul Ioan Damaschin explică faptul că, prin icoană, cinstirea se îndreaptă către cel reprezentat. De aceea, atunci când sărutăm o icoană, gestul nostru este asemenea unui sărut oferit unei persoane iubite, numai că aici iubirea se exprimă înaintea chipului celui reprezentat.
„Și a zis Dumnezeu: Să facem om după chipul și asemănarea Noastră.” (Facerea 1, 26)
Omul însuși este creat „după chipul” lui Dumnezeu. Icoana amintește, într-un alt mod, de această realitate: Dumnezeu S-a făcut văzut în Persoana Fiului, Iisus Hristos.
Înțelepciunea Sfinților Părinți
„Cinstirea adusă icoanei se îndreaptă către cel înfățișat în icoană.” (Sfântul Ioan Damaschin)
Această formulare rezumă învățătura Bisericii despre icoană: cinstirea nu se oprește la lemn și vopsea, ci se îndreaptă către persoana reprezentată.
• Icoana nu este idol și nu este adorată.
• Prin icoană îl cinstim pe cel reprezentat în ea.
• Sărutarea icoanei este un gest de iubire, respect și cinstire.
• Adorarea este rezervată numai lui Dumnezeu.
• Icoana ne ajută să ne ridicăm mintea de la cele văzute către realitatea duhovnicească.
Când mă apropii de o icoană, mă gândesc la lemnul și culorile ei sau la Persoana pe care o reprezintă?
M.T.
